Ionela

Pentru ca am fost la munte si am fost fericita ca am dat peste el,l-am si cules si am decis sa va impartasesc si voua cateva informatii despre aceasta planta minune din punctul meu de vedere sau mai bine zis despre acest antibiotic natural.

Cimbrisorul creste spontan, pe coline, ogoare, in poieni cu sol uscat, in luminisuri de padure si pe stancile montane si infloreste incepand cu luna mai pana in septembrie. De la el se folosesc florile sau planta cu frunze si inflorescente,evitandu-se tulpina.

Efecte terapeutice uz intern:

* Afectiuni respiratorii

Fiind un excelent dezinfectant, cimbrisorul este folosit atat ca expectorant in tratamentul tusei comune si tusei convulsive, cat si al gripei (creste capacitatea de aparare a organismului in cazul epidemiilor de gripa), racelii si bronsitei.
Se utilizeaza sub forma de inhalatii in tratamentul sinuzitelor.
Ceaiul fiert din frunzele uscate ale tufei de cimbrisor este eficient impotriva astmului.

* Afectiuni gastro-intestinale
Tot ca dezinfectant actioneaza benefic si in cazul infectiilor intestinale, renale si ale vezicii urinare.
Intra in componenta ceaiurile antidiareice, în tratarea dispepsiilor, enterocolitelor si balonarilor, precum si în combaterea parazitilor intestinali. El este, in acelasi timp, un stimulent al metabolismului si un bun vermifug, un absorbant al gazelor intestinale si are o puternica actiune diuretica.infuzia din aceasta planta este foarte eficienta in tratarea diareei acute si cronice, dar si in cazul starilor de iritabilitate nervoasa, contribuind, de asemenea, la normalizarea probelor hepatice si renale.

* Datorita actiunii antiseptice, ceaiul de cimbrisor actioneaza benefic asupra ficatului si rinichilor si ajuta la cresterea volumului menstruatiei si la calmarea durerilor care o insotesc.

* Este un tonic-aperitiv si un stimulant nervos, folosindu-se in combaterea anemiilor de primavara, anemiilor dupa starile post infarct si in scleroza multipla.* Este recomandat si in crizele de epilepsie – 2 cesti pe zi (nu se bea in criza), pe tot parcursul anului, sub forma de cura de 2-3 saptamani, cu intreruperi de cate 10 zile.

* Aceasta planta este un bun remediu pentru combaterea alcoolismului. Se toarna 1 litru de apa clocotita peste 1 pumn plin de cimbrisor, se acopera si se lasa 2 minute. Ceaiul se pune intr-un termos si se administreaza persoanei in cauza, la fiecare 15 minute, cate o lingurita. Vor urma greturi, varsaturi, purgatie si urinari dese, pofta de mancare si senzatie de sete.

Uz extern:

* O infuzie din cimbru si cimbrisor poate fi o excelenta compresa fierbinte pentru combaterea edemelor si carceilor la femeile gravide.

* Infuzia concentrate, din 2-3 lingurite de planta, la o cana de apa, se poate utiliza ca tonic capilar si in igiena bucala. Este eficace in tratamentul afectiunilor gingiilor, in tratarea durerilor de gat (sub forma de gargara) si pentru combaterea mirosului neplacut al gurii.

* Cu infuzie concentrata de cimbrisor se pot prepara comprese cosmetice pentru tratamentul tenului gras, acneei, aplicate 15-20 min,zilnic sau la 2-3 zile sau lotionari pe pielea capului (pentru inlaturarea seboreei pielii capului).

* Actioneaza ca dezinfectant, cicatrizant, astringent, facandu-se spalaturi sau irigatii si aplicandu-se comprese pe ulcere, iritatii cutanate, inflamatii mamelonare, ori gargarisme in afte, pemfigus bucal, eroziuni si ulceratii bucale.

* In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrisorul atat in uz intern (se beau 2 cesti de ceai/zi ), cat si in uz extern (pernite).

* In amestec, in parti egale cu cimbrul de camp si lavanda, este utilizat pentru spalaturi vaginale, in leucoree.

* Florile de cimbrisor, uscate, se aplica extern sub forma de perne de planta, in cazul crampelor, contuziilor si reumatismului vechi. Inainte de culcare, aceasta perna se incalzeste si se pune pe stomac sau bazin.

* Pernutele umplute cu cimbrisor si incalzite in abur trateaza cu succes durerile dentare, inflamatiile si crampele. Se spune despre celebrul parinte-medic Kneipp ca ar fi utilizat cimbrisorul pentru a trata reumatismele si paraliziile.

* Cimbrisorul, musetelul si coada-soricelului, aplicate ca perna uscata de plante, asociate cu consumul simultan de ceai facut din aceste plante, ajuta la alinarea durerilor nevralgice faciale.

* Uleiul foarte concentrat de cimbrisor este un remediu puternic contra gutei, reumatismului, sciaticii. El se foloseste atat in tratarea paraliziei, in apoplexie, scleroza in placi, atrofie musculara, entorse, cat si a durerilor de cap, migrenelor sau a senzatiilor de greata.

* Tinctura de cimbrisor se introduce in spalaturile aplicate copiilor cu debilitate fizica sau rahitici.

* Substantele active ale cimbrisorului pot fi utilizate nu numai ca ceai, ci si pe post de componente terapeutice ale unor bai, fiind recomandat ca tratament extern in cazul durerilor de natura reumatismala, sciatica si gutoasa. Pentru acestea se fac bai locale aromatice cu infuzie concentrata (30-50 grame de planta la 1 litru de apa).

* Cimbrisorul pus sub limba, in situatia in care se sta afara in anotimpul rece si friguros, acesta cu siguranta iti va incalzi corpul, cu rezultate verificate.

Afectiuni in care se utilizeaza:

UZ INTERN: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusa convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese, etc.

UZ EXTERN: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale) etc.